Un buchet de trandafiri

Dragă domule, iubirea e o apă sângerie
care-ţi trece pe sub piele, ca o toamnă brumărie,
cu aşa fine brocarturi, că poţi lunii să îi faci
straie de mărgăritare să alunge vârcolaci.

E o strună de chitară din laguna mea albastră,
ca pătrunsă de uimire când e ochiul în fereastră,
şi se-aruncă în prăpăstii 'nebunită de orbire,
cu nămeţii puşi în plasa ceasurilor de robire.

E copacul plin de muguri, prevestind o sărbătoare,
ce îşi flutură mireasma şi îşi ninge,-n scuturare,
tot polenul primăverii, în petala purpurie,
când îşi crapă zorii sânii, plini de laptele din vie.

Dragă domnule, iubirea e stângace şi tăcută...
pâlpâie neîncetat, se-amăgeşte, se frământă,
flacără la ceruri 'nalţă, te învaţă să respiri,
tot ce-i trebuie iubirii... e-un buchet de trandafiri.