Fluturi albi

Când noaptea-şi pune pe un umăr luna
Te chem şoptit să îmi vorbeşti de stele,
Tu laşi plutind misterul între ele,
Eu picur lacrimi, una câte una.

Grădina darnică-mi întinde-o mână,
Într-un parfum mă-nvăluie zorele,
Regine se-mpletesc în răcorele,
Ne despletim, dar noaptea ne amână.

Sunt fluturi albi ce dau lumină nopţii,
Eu te privesc prin ochii lor şi ştiu
Că-n toate anotimpurile sorţii
N-am să ajung nicicând într-un pustiu
Oricâte ziduri cresc în faţa porţii,
Atâta timp cât mi-eşti un suflet viu.

Lucrare de Nynna Vizireanu