Însorit fără de soare

În pădurea mea de gânduri, pe sub ceaţă, pe sub nori

Picuri magici de lumină au ţâşnit cu trupuri goale,

Coborâta noapte-n strună, cu parfumul de migdale:

Dulce iz de primăvară cu aripe de cocori.

Cât am aşteptat să vină, fără ştirea c-or sosi,

Depărtarea din aproape s-a tivit cu-a mea răbdare

Cu-nfloriri de luminiţe, rouă-n floarea de cicoare,

Se întorc din nou prin pâclă alintări în nopţi târzii.

În ascunsul nor din piept e o cale de lumină

Ce mă poartă spre copacul din albastrul meu eden,

Însorit fără de soare, sentiment mereu peren,

Sigur, în pădurea mea, chiar şi vara o să vină.