vine iarna

clipa noastră de magie

stă acum pe  un divan

strânsă într-o cochilie

cu aromă de castan

curg scaieţi şi molii moarte

pânze de păianjeni torc

toamna asta a fost foarte

plină de ea şi mă-ntorc

nu ai voie cu iubire

să cuprinzi un lan de grâu

se loveşte-a lor simţire

se cotează ca desfrâu

abandon la mare artă

sinucideri la pătrat

porumbel pe casa spartă

coptu-s-a sub fân uscat

eu te rog în pânza nopţii

să nu mă mai ocoleşti

să te-opreşti în faţa porţii

şi în ochi să mă priveşti...