Nisip

Firul ierbii tace, nu te-a mai văzut,
Am numărat şi fulgii din ninsoare,
Au fost magnolii şi cireşii-n floare,
Trei Odisei şi înc-un an să fi trecut.

Din rafturi pline muguri lăcrimează,
Copacul tău şi-a-ntins mister sub boltă,
Oceanele de maci inundă-o holdă
Şi pinul alb amoru-şi confesează.

Tăcut eşti ca o părăsită gară
În care trenul roşu stă în haltă,
Clipeşte galeş ori abia tresaltă
Şi a rămas nisipul dintr-o vară.