Un
roş amurg şi un pian
stau
pe iarba adorată,
ca
timpul dus fără durată
pe
chipul tău olimpian.
Priveam
pe-ascuns cu ochi candid,
mă
fulgera un gând hapsân,
era
aşa un ceas păgân
ne
invita cu glas timid.
Se
adunau în cor zefiri,
balans
de roze argintate,
un
vals pe note fermecate
de
inocenţi şi fragezi crini.
De
catifea albastră, fină
îţi
strecuram câte-un fior
să
recunoşti în dulce-amor
descătuşare
de felină.
Un
răsărit şi un pian
stau
pe iarba-nrourată,
cu
timpul dus, ca niciodată,
pe
visul meu aerian.
Acum
priveşti cu ochi de lord
în
trupul meu ca-ntr-un seif,
şi
eu te văd pe un recif
adânc
expus, mai către nord.
Pe
norul alb acum plutim
şi-n
muguri cruzi am picurat
sărut
de-amor nevinovat,
spirale-n
cer să ne rotim...
Lucrare de Nynna Vizireanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu