Unicul val

De ce te mai caut prin stele
Când luna şopteşte-n aval?
De ce mai arunc peruzele
În vise cu singurul val?

Hai, vino şi adu-mi apusul
Sărutului meu răvăşit!
Hai, vino şi cântă-mi nespusul
Cuvântului meu copleşit!

Nu-mi spune s-aprind o făclie,
Stă jarul în pieptu-mi nestins.
Nu-mi spune că pleci în pustie,
Zăpezile nu m-au învins.

De ce nu te caut în marea
De toamne târzii şi de ploi?
De ce mai aşteaptă chemarea
Doar tristele veşti între noi?

Hai, vino cum ştii, în amurg
Când luna te cântă-n caval!
Hai, vino cât râuri mai curg
Spre marea cu unicul val!