Am vrut dar m-am temut

Am vrut cu dor să te cuprind de mână,
dar m-am temut că te-aş răni de moarte,
m-am frământat şi m-a durut ce până
mai ieri credeam că-n zbor o să ne poarte.

Am vrut să ştii că-n ochii tăi mă văd
aşa cum sunt: mereu o apă lină
şi-atunci când pleci îţi spun că nu-i prăpăd,
dar foarte-ncet simt moartea c-o să vină.

Am vrut să-ţi spun că numai lângă tine
privesc în jur şi văd copacii-n floare,
că-i pace-n gând, mi-e linişte şi bine,
că răni se-nchid şi dorul nu mai doare.

Am vrut să vezi că-n toate numai tu
eşti început de eră şi sfârşit,
să te-nţeleg, să te iubesc, să nu
murim încet cu visul ne-mplinit.