Pe valul alb

 Pe valul alb de vară m-am lăsat
 o scoică rătăcită-n marea ta,
 în zori mă sărutai mai apăsat
 Şi tandru mă-nveleai când se-nopta.
 
 Pe valul alb plutirea-mi dăruiai,
 taifunurile ţi-am iubit pe rând;
 când eu plângeam, tu, tainic îmi cântai,
 chiar de n-aveam, erai tu perlă-n gând.
 
 Pe valul alb ninsori ai adunat
 Şi m-ai ţinut departe de poveşti,
 doar visele şi luna ne-au legat,
 eu te-am pierdut acum şi nu-mi mai eşti.
 
 Din valul alb un demon m-a răpit,
 şi marea ta a-nchis acum o poartă
 mai stau într-un deşert de peste zid,
  o cochilie fără nicio soartă.
 
 Pe valul alb era doar lună plină,
 eu mă ascund în iarna ce-o să vină...