Dulce eu te-am sărutat

Dacă nici în noaptea florii de cireş nu împărţim

Luna magică-mpreună, să îmi vii şi să ne fim,

E pentru că vântul aspru spulberă din nou petale

Şi ne suflă prea departe: tu pe-o cale, eu pe-o cale.

Dacă muntele de piatră e prea-nalt pentru urcare

Pân’ la tainicele schituri, pân’ la cer şi pân’ la soare,

E pentru că vântul fură şi ne strânge ca-ntr-un cleşte

Rostogol de lacrimi crude în zăpada ce-nfloreşte.

Dacă florile de piatră sus pe colţuri se aşază

Şi pe calea mult prea lungă îmi stau nopţile de pază,

E pentru că-mbrăţişarea caldă, tandră şi duioasă

Zace aruncată-n iarna oarbă, hoaţă, firoscoasă.

Dacă nu te doare ochiul, cu al meu amestecat

Când în crudul dimineţii mă trezesc cu un oftat,

E pentru că-n cornul lunii noapţile m-au legănat

Şi pe gura ta fierbinte, dulce, eu te-am sărutat.