Îmi
stă Sisif pe braţe şi fluieră hai-hui,
Îmi cere mângâiere şi mă priveşte şui
Când mă opresc în gară să caut trenul lui.
Aş vrea să îl trimit într-o vacanţă lungă,
În palme nu mai ţin zbor diafan, ci stâncă.
În sacul peticit cu bolovani tociţi
Mai duc în spate azi, pe umerii striviţi
Poveri cât Munţii Alpi, iar voi, când mă priviţi
Zăriţi doar ce v-arăt prin masca mea de sticlă,
Deşi sunt doar o frunză prin ceaţa ca o pâclă.
Am chip schimonosit, nu mă privi în faţă
Mi-e carnea despicată, nu-mi trebuie povaţă
Şi-n fiecare zi îmi vând bucăţi din viaţă.
Pe străzi întunecate copacii goi mă dor,
Secundele-aşteptate se scurg din nor în nor.
Eu nu visez la astre, nu caut bogăţii
Am o nevoie simplă: doar dragul inimii.
Mă-ndrept către altare, nu torc filosofii,
Mai urc încă o treaptă, nu-i cale de întors
În urmă, putred, lemnul ţâşnea venin abscons.
Cuvintele prea surde azi nu le mai aud,
Priviri păienjenite îmi ţin obrazul ud.
Când am Sisif pe braţe în suflet mi-este nud...
Îmi cere mângâiere şi mă priveşte şui
Când mă opresc în gară să caut trenul lui.
Aş vrea să îl trimit într-o vacanţă lungă,
În palme nu mai ţin zbor diafan, ci stâncă.
În sacul peticit cu bolovani tociţi
Mai duc în spate azi, pe umerii striviţi
Poveri cât Munţii Alpi, iar voi, când mă priviţi
Zăriţi doar ce v-arăt prin masca mea de sticlă,
Deşi sunt doar o frunză prin ceaţa ca o pâclă.
Am chip schimonosit, nu mă privi în faţă
Mi-e carnea despicată, nu-mi trebuie povaţă
Şi-n fiecare zi îmi vând bucăţi din viaţă.
Pe străzi întunecate copacii goi mă dor,
Secundele-aşteptate se scurg din nor în nor.
Eu nu visez la astre, nu caut bogăţii
Am o nevoie simplă: doar dragul inimii.
Mă-ndrept către altare, nu torc filosofii,
Mai urc încă o treaptă, nu-i cale de întors
În urmă, putred, lemnul ţâşnea venin abscons.
Cuvintele prea surde azi nu le mai aud,
Priviri păienjenite îmi ţin obrazul ud.
Când am Sisif pe braţe în suflet mi-este nud...
3.12.2011