Ca-ntr-un vis de zburători

Două sfere prea fierbinţi

Se atrag şi se resping,

Eu te simt... şi tu mă simţi,

Nu m-atingi şi nu te-ating.

Rătăcind la poli opuşi,

Cu nădejdile-ntr-un cui,

Suntem veşnic nesupuşi,

Te închizi şi mă încui.

Ţinem flacăra-n seif,

O comoară fără preţ,

Ca lovită de recif

Se sfărâmă cu dispreţ.

Mă rotesc şi ochii mei

Îţi pătrund în absolut,

Ţi-au sărit doi năsturei,

Mă exprim anacolut.

Mai strecor în palma ta

Mâna mea, fără mănuşi.

Ce te-ai speriat aşa,

Caut dalta lui Brâncuşi!?

Trec prin păr degete moi,

Tremuri creangă. Mă lipesc

De obrajii-ţi amândoi

Şi încep să îi topesc.

Din copaci, mărgăritar,

Ninge peste noi pufos;

În decorul solitar

De mine vreau să te cos.

Suntem sfere prea fierbinţi

Cu scântei de sărbători,

Eu te simt şi tu mă simţi...

Ca-ntr-un vis... de zburători!