Te regăsec în mine ca o apă:
Tu mă inunzi şi eu plutesc în ea.
Ai fost cândva mărgăritar sub pleoapă,
De n-ai fi fost ce rost aş mai avea?
E toamnă-n noi şi toţi castanii dor
Cu braţele uscate-n aşteptări,
Cu-aripile setoase de cocor
Ne-mpiedică recif de ezitări.
Brumarii râd şi înfloresc! E mai?
Speranţele-au înmugurit şi eu
Pe sub zăpezi mai stau un timp, tu n-ai
Nimic de spus şi-mi este tot mai greu.
Te regăsesc în mine ca o rază,
Tu mă pătrunzi, mă încălzeşti cu ea.
Acum îmi eşti sahară şi-apoi oază,
Într-un ocean de dor care durea.
Tu mă inunzi şi eu plutesc în ea.
Ai fost cândva mărgăritar sub pleoapă,
De n-ai fi fost ce rost aş mai avea?
E toamnă-n noi şi toţi castanii dor
Cu braţele uscate-n aşteptări,
Cu-aripile setoase de cocor
Ne-mpiedică recif de ezitări.
Brumarii râd şi înfloresc! E mai?
Speranţele-au înmugurit şi eu
Pe sub zăpezi mai stau un timp, tu n-ai
Nimic de spus şi-mi este tot mai greu.
Te regăsesc în mine ca o rază,
Tu mă pătrunzi, mă încălzeşti cu ea.
Acum îmi eşti sahară şi-apoi oază,
Într-un ocean de dor care durea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu