Pastel orb

În surogat de gară ne-nvârtim,
În carusele moi, de albă ceară,
Înşiruiţi ca într-un acronim,
Bezmetic vânt ne ară, iar ne ară.

Când cerului flacără-i sunt, tu eşti
Pământului, în lanuri, caldă ploaie,
Cu licăriri în cozile de peşti
Firimituri de ochi se întretaie.

Mai am un demon încă, nenăscut,
Pastelul orb îmi rumegă privirea,
Cu şine paralele-n aşternut
Îşi tânguie femeia nemurirea.

Nedezlegate, gările se-ntind
Pecingine, adăpostind cangrene,
Păstrăm un tonus preacuminte, blând
Şi îmbrăcăm în Dochii, Sânziene