Cu parfum de lăcrămioare

Nopţilor de neuitare
Le pun haină de cuvinte
Să-ţi aducă ele-aminte
De-un şirag de lăcrămioare.

Nesfârşita căutare
În păduri cu ochi blajini
Pierde paşii când suspini,
Adunând mărgăritare.

Veşnicia-n amânare,
Valul alb într-o tăcere,
În neant privesc, îmi piere
Înecat în lăcrămioare.

Lună nouă-amăgitoare,
Lumânări topite-n van,
Înc-un an şi înc-un an
Înşirând mărgăritare.

Liniştea din aşteptare
A căzut ca un apus
Şi cuvântul meu nespus
E în nori de lăcrămioare.

Când se cerne întristare
Prin cireşu-nmugurit,
Patimile-n fâlfâit
Zboară-ntre mărgăritare.

De s-ar zice: „sărutare”
Sub magnolii care tac
Îţi trimit ultimul leac:
Un buchet de lăcrămioare...