Nu vrei sa-mi fii mileniu

   te nasc într-o secundă
   și mori într-un mileniu
   iubite mă inundă
   un dor cât un deceniu
   m-aprinde vâlvătaie
   și mă zdrobește-n stânci
   când noaptea se-ntretaie
   și lasă răni adânci
   misterul se prelinge
   pe sâni, pe mâini, pe coapsă
   din aburi se răsfrânge
   un șarpe negru-n coastă
   albaștrii mei delfini
   aburcă și coboară
   iar demonii hapsâni
   mă prefac în fiară

   te nasc într-o secundă
   nu vrei să-mi fii mileniu?
   când dorul mă inundă
   îmi ești singurul geniu
   se-amestecă în valuri
   norii albi și buze
   ard mocnit la maluri
   și noi ne suntem frunze
   pielea îți lucește
   ochii-mi scânteiază
   caii, haiducește,
   luna ca o piază
   eu îți vin lactee
   tu albastră ploaie
   să mă faci o zeie
   și eu vâlvătaie