Prin surâsuri mă dori

Ce timid mai zâmbeşti
 cu privirea de crin
 Şi sfios ocoleşti
 spre tărâmul marin.
 
 Te întorci, uneori,
 ca un flux mătăsos
 Şi mă pierd sub ninsori
 într-un lan de prisos.
 
 Mai revin să-ţi vorbesc
 despre tot şi nimic,
 rătăciri de lumesc
 Şi-o tăcere în plic.
 
 Ne privim, ne zâmbim,
 licăriri de smarald,
 nici maree să fim
 şi nici cuta din fald.
 
 Ce timizi ne privim,
 ne atingem prin nori;
 să ne fim nu mai ştim,
 prin surâsuri mă dori.