Sakura

În grădina vie, după gratii vechi,
Te cheamă sakura în tablou nipon,
Recită-mi poeme despletind cocon,
Mugurii-şi desfac miresme perechi.

Tainic dogoreşte focul în cămin,
Clipocitul apei îi ţine ison,
Fluturii se joacă în verzui cotlon,
Pâlpâie armonic lumina carmin.

Buzele aprinse, pleoapele cyclam
Tremură în văluri albe – crinolin…
Îmi trimiţi o şoaptă ca un mandolin,
Evadăm în lumea simplă de Ceram.

Cu sclipiri în soare shimada e cochet,
Părul albăstrui cu stele parfumate,
Lungi eşarfe albe în cireş brodate
Peste kimono-uri învelesc discret.

Între ikebana ne îmbrăţişăm,
Lebede se-mpart în evantai regesc,
Pe sub pudra albă încă mai roşesc,
Pe tatami-nguste ne abandonăm...