Nu ştim

E noapte şi-i mult prea târziu

de-acum să nu cred în bluestem,

când moartea mă ară şi ştiu:

zadarnic mă chemi şi te chem.

Un demon sihastru-a pătruns

ca râul prin sângele meu,

aştept un zadarnic răspuns:

pe valuri mă poartă Morfeu.

Vârtoase orgolii se sparg

în ciotul de stâncă pierdut,

ascunse taifunuri în larg

ne spulberă de la-nceput.

E mierea doar o morgana,

tabagic, tuşind anonim,

cu-amorul fără prihană

ne-ascundem în noi şi nu ştim.