Când
te văd sub clar de lună
Nu
ştii cât eşti de romatic,
Buzele-mi
ar vrea să-ţi spună:
„Setea
mea-i cât un atlantic!”
Când
te văd pe malul mării
Nu
ştii cât aş vrea în valuri
Să
ne dăm, în doi, uitării,
Fără
norii gri pe maluri.
Când
te văd pe sub ninsoarea
Coamelor
de primăvară,
Ce
adună-n horă floarea
De
cireş, iară şi iară,
Nu
ştii cât aş vrea de tine
Să-mi
agăţ tandre cuvinte,
Luna-mi
spune: “nu mai vine!”
Şi
adorm visând cuminte…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu