E
vina mea că noaptea străluce luna plină
Chiar
şi atunci când cerul e-acoperit de nori,
E
vina mea că toamna a strâns un car de tină
Chiar
şi atunci când paşii s-au împletit în doi.
E
vina mea că strada spre tine-mi stă în cale
Chiar
şi atunci când noaptea străbate orice sens,
E
vina mea că ziduri se-nalţă colosale
Chiar
şi atunci când focul e un ocean imens.
E
vina mea că zorii mă prind cu râu sub pleoape
Chiar
şi atunci când vise mi-arată chipul tău,
E
vina mea că munţii nu vor să te îngroape
Chiar
şi atunci când pietre arunci în zborul meu.
E
vina din memorii că nu dispar cu tine
Chiar
şi atunci când iarna se-aşază între noi,
E
vina mea, uitarea nu mi-a promis că vine
Chiar
şi atunci când doruri le-am înecat în ploi.
Chiar
şi atunci când marea uitării nu mă vrea,
Să
ştii, iubite, totuşi, e numai vina mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu