Pe buze iasomii

Iubite visul tău cel drag s-a împlinit
Când ochi în ochi dorinţa ni s-a oglindit,
Noaptea de magie plină de mister,
S-a risipit sub lună-n amorul efemer.

Sălbăticii din mine sunt duse pe câmpii,
M-ai prins timid de mână, gingaşul meu shawnee;
Pe caii albi în zbor m-ai scos din matca mea
Şi ai şoptit fierbinte: „aştepţi pe cineva?”

M-ai chemat spre tine, pe buze iasomii,
M-ai stăpânit cu trupul şi ai cerut copii,
Mă-mpresurai uşor sub florile de tei
Şi-atunci credeam că suntem pe cer ca nişte zmei...

Din pieptul tău ieşeau inorogi cuminţi,
Mi-ai pus pe sâni salcâmi: „iubito, şi tu simţi?”
Ai trezit la viaţă, din trupul ei, femeia
Şi răstignit de dor mi-ai aprins scânteia.

Uitat în ape timpul s-a disipat fior
Şi am zburat în munţi pe-aripe de condor,
Ne-am tot pierdut frumoşi prin roze simfonii
Înlănţuiţi prin cupe de orhidee, mii...

În ochii tăi luceau picuri de lumină,
Ca fulgul mă simţeam şi mă credeam divină
Ce linişte-i la tine, pe buze iasomii,
Suntem într-o spirală: „iubite, când mai vii?”