Cu dor de un nou „acum”...

Nu vrei să pleci din pieptul troienit,

Aşa cum eu nu pot pleca din tine,

Dar este-n noi ceva fără sfârşit

C-un început ce pare că nu vine.

Îmi spui mereu că “nu-ţi doreşti nimic”

Şi mă trimiţi la poluri iluzorii.

Tu crezi că “dor” e un cuvânt prea mic?

Am să deschid muzeul cu memorii!

Privirea ta şi ultimul sărut

Le-amanetez pe-o coastă de clavir,

Pe un sfârşit ce n-a mai început,

Pe un ocean şi-un roşu trandafir.

Privirea mea va mai topi nămeţi

Dar ne aflăm pe-o cale fără drum.

Să mai conjug: „îngheţ” şi „tu îngheţi”?

Nevinovat e dorul de „acum”...