Când vine toamna eu sunt vie
Şi uit de vara prea târzie
Ce m-a ţinut încătuşată,
M-a pus pe jar ca niciodată,
Mi-a luat seninul şi l-a dus
În norii uzi, către apus.
Mi-e toamnă iar şi înfloresc
În curcubeu de dor ceresc,
Mai pun un stol în ochi de zbor,
Dansez în ploaia dintr-un nor,
Îmi scriu pe ceas că niciun timp
Nu trece azi fără-anotimp.
Vine toamna! Mă desprind
De rugini şi te colind,
Vine toamna-n gândul meu
Te ridic albastru zmeu!
Senin te cer şi cer un car
De toamne-n plus la cronicar.
Şi uit de vara prea târzie
Ce m-a ţinut încătuşată,
M-a pus pe jar ca niciodată,
Mi-a luat seninul şi l-a dus
În norii uzi, către apus.
Mi-e toamnă iar şi înfloresc
În curcubeu de dor ceresc,
Mai pun un stol în ochi de zbor,
Dansez în ploaia dintr-un nor,
Îmi scriu pe ceas că niciun timp
Nu trece azi fără-anotimp.
Vine toamna! Mă desprind
De rugini şi te colind,
Vine toamna-n gândul meu
Te ridic albastru zmeu!
Senin te cer şi cer un car
De toamne-n plus la cronicar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu