Esperanto s-a stins

Între două ninsori piramide suim,
Între două zidiri ochi de cer se deschid;
Timpul ceşte-n aluat, nu visăm, nu dorim
Noaptea-i lungă şi-n zori şerpuieşte perfid.

Esperanto s-a stins, se anunţă căderi,
Sub o mască de râs: mai ascunsele ploi.
Mucegaiuri cuprind ziduri mari de tăceri,
Se întunecă lin şi mă-nchid într-un sloi.

Fără noimă se strâng în pătrate idei,
Fără gânduri în cerc, o spirală s-a rupt;
Se prelinge din vâsc sânge viu şi mai iei
O cărare-n păduri şi un munte abrupt.