Nu m-am gândit

Şi ţi-am promis, iubite, câte-n lună,
Nu m-am gândit că-i goală şi e rece,
Cu praful ei se vântură nebună,
Când iubim prea mult ea vrea să plece.

Şi ţi-am promis atâtea câte-n stele
Că nici trei care mari dac-ai avea
Nu ţi-ar ajunge-un boţ de acuarele,
Doar cu albastru nu poţi colora.

Şi ţi-am promis o mare cât Sahara
Cu sarea ei sub pleoape de cireşi,
Cu scoicile ce ar struni chitara
Delfinilor din coasta ta aleşi.

Şi ţi-am promis tot cerul infinit
Cu zborul pân' la el şi înapoi,
Că osteni-vei nici nu m-am gândit
Să îţi arăt doar drumul pân' la noi.

Şi ţi-am promis atâţia zori de zi,
Nu m-am gândit la gardurile nopţii,
Credeam că-i simplu, c-aş putea sări
Prea ruginite-s lanţurile porţii!

Şi ţi-am promis plutire de-albatros
Deasupra mării tale-nvolburate,
Nu m-am gândit că-ntr-un adânc pietros
Sunt mari barajele-ndurate.

Nu-ţi mai promit nimic în ceasul mort,
Doar mă gândesc la tine şi punctez poveşti,
Pescăruşii ţipă, Osho e un fort,
De ce nu m-am gândit la ce-ţi doreşti?

Lucrare de Nynna Vizireanu