Pământu-i
gol de-aşa urgii
ce
s-au iţit din ochii mei,
copacu-i
trist şi tu nu-mi scrii,
eşti
prins de nori, ori nu mai vrei...
Nu
ştiu cum să te mai alint:
întins
ca un motan prin gând
la
sobă torci şi eu mă mint
Tu
taci, iar eu te-ascult... şi tac
mi-e
linişte şi-nnot cu tine
înaintăm
în pas de rac
si credem ca ne este bine...
si credem ca ne este bine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu