Să-ţi fiu apă, tu văpaie

Dacă mă iubeşti să-mi vii pe terasa unui vis

cu-a ta flacără în piept, sus, în arcul din Paris

să te-aşez bijuterie peste inima-mi albastră

clopoţel de-argint sub piele, vino iar, din toamna noastră.

Dacă dragostea invinge fluturii se fac pâraie,

să îţi pui fruntea pe sânu-mi, să-ţi fiu apă, tu văpaie

candelabrele să cânte în lumini de lumânări,

noi topindu-ne ca ele să visăm grădini de flori.

Dacă noaptea asta vine cu amorul pe sub pleoape

să mă-nlănţui cu săruturi, să îmi fii cât mai aproape,

să ne cheme zorii-ntrânşii, plicisiţi de-atâta rouă,

să vânăm în iarba verde fluturi albi si vieţi... vreo două.