Ca o dulce roză

Închisă între brazi ce tac pe sub nămeţi,
cu tropotul de cai în mătase gri,
o rugă albă ţes din glasuri de asceţi
ca treptele spre cer - senin că îmi scrii.

Doar mărgăritare murmură sub pleoape,
cercul se închide, crustele se prind,
chiar aşa departe, îmi eşti mai aproape;
iarna asta, parcă, s-a oprit în grind.

Hibernează focuri sub poveste albă
ca o dulce roză tremurând pe râu,
cetina se pleacă şi la gât o salbă
de cicoare creşte, iar de maci, un brâu.