De sub iarnă zâmbim

Suntem frunze acum

stăm uscate în drum

sub zăpada din noi

în uitatele ploi

Fără veri-primăveri

într-o toamnă de ieri

ce aşternere grea

iarna mea iarna ta

Şi din ochiul ce-a curs

într-un ger nepătruns

ne cuprinde genunchi

într-un aspru mănunchi

Către pântec se duc

înspre cuiburi de cuc

către sâni ca un joc

fără ceas fără loc

Gerul strânge-a păcat

ai venit ai plecat

mai promit şi asculţi

să fugim peste munţi

Cu brânduşe de-argint

Tu mă minţi eu te mint

nu mai ştim să iubim

şi plecăm să murim

Suntem frunze în drum

prea uscate acum

nu mai ştim să mai fim

de sub iarnă zâmbim

Lucrare de Nynna Vizireanu