Secrete ce-au legat la ochi iubirea

Te regăsesc în gara ta albastră
Tăcut, îngândurat în seri târzii.
Îţi faci din cerul inimii fereastră
Şi vrei să pleci, dar tu mereu îmi vii.

Te văd în portative de splendoare,
În armonii romantice, târziu,
Neliniştea distanţei încă doare
Şi te întrebi mereu: am să-ţi mai fiu?

Te regăsesc în mine ca o apă
Ce-mi stinge ne-ncetatul foc şi dor,
Cu mine eşti, te ţin şi-acum sub pleoapă,
În pieptul meu un nesecat izvor.

O tălmăcire a iubirii pure,
Tăcerea noastră e un fulg de nea
Şi mă întreb: cât ar putea să-ndure
Pierzându-ne adeseori în ea?

Cu vise netrăite ce nu îşi mai au rost,
Adevărul plânge, nu vrea despărţirea.
Se întorc la noi rostiri care au fost
Secrete ce-au legat la ochi iubirea.