Vânt de iubire

Acum eşti cu mine
mă priveşti,
mi-e bine

îmi crestezi pe ţărm
linia singurătăţii
să nu uit
că braţele mele nu pot strânge
mai mult de o enigmă,
s-ar frânge
că ochii mei nu pot cuprinde
mai mult de o velă,
s-ar aprinde
îmi şopteşti prin adieri,
prin foste dureri
că nopţile sunt goale fără tine
picturi veline,
ar avea loc într-un chenar
amar
că plecările se întâmplă doar dimineaţa,
abia apoi coboară ceaţa

şi sunt neîntrerupte.


Din adâncul mării îţi aud degetele
picurând pe clapele inimii mele

şi totuşi valul atinge
ţărmul prea îndepărtat

tu nu laşi iubirile să crească în nori,

eu mă transform din aşteptări
în scoica ţărmului tău
să te zbaţi în mine
la infinit

 

day by day

Ce e sărutul...

Ce ideal măreţ un om mai poate avea
Când mai presus de-orice e însăşi dragostea?
Ce clipe mai neclipe trăind mai poţi simţi
Când nici pământ nici apă reale nu pot fi

Doar un sărut şi totul este neant şi vis
O mângâiere-aevea te-aruncă spre abis
Sărutul dragostei chiar timp şi nori dilată
Doar vis devine-atunci când teama se arată

Nu e iubire-aceasta, e doar o amăgire,
Căci ideal sau viaţă e numai plăsmuire.
Cât un sărut durează - dragostea-i de o clipă
Şi-apoi un suflet tandru poveste înfiripă...

recreatie sau re - creatie

pierderea

Se spune ca o pierdere e un avertisment.

Dar un avertisment nu e o pierdere.

Fericirea este atunci cand reusesti sa-ti repeti propriile greseli privindu-le cu detasare, razand de ele.

si vocea ta

...uite...

în palma mea
ca o peruzea
linia vieţii e fermă

nu are o stemă
are paşi limpezi
ca izvoarele repezi

şi.. pe-ntomnate
caută şoapte

se uneşte cu linia inimii
îşi regăseşte o taină a firii

apoi croieşte drum
fără ceaţă şi fum

ridică stâncile
sub ele... petalele

suspendă morţile
dă iama în visele
pironite la păscut

demult...prea demult

albastru