Valentin Irimia
Ceea ce m-a făcut s-o remarc pe Elena Şerban din multitudinea de truditori în salinele sensurilor a fost intensa impresie de dăruire şi dedicare a cuvântului, dragostea nedisimulată pentru vers. Sinceritatea dezarmantă şi deconcertantă este aceea care străluceşte pe blazonul creaţiei personale.
Deşi este exponentă a liricii internaute rămâne o romantică incurabilă şi ne oferă ecouri vivante filtrate printr-un suflet sensibil, senzitiv: „Cu ardoarea şi lumina inimii cu ochi de cer”. Are ca tematică predilectă iubirea, totuşi se conturează şi se desprinde un adevărat cult pentru imperiul toamnei cu care se pare că autoarea se identifică: „Ce toamnă – ce lunec”.
Din „eternitatea de amintiri celeste” ne potopeşte cu reţete de visare, primăveri cu ghiocei şi lăcrămioare, dezlănţuiri de tangouri şi sânge care nechează prin inedite şi atrăgătoare imagini. În finaluri de forţă stârneşte cititorul să treacă la dezlegări cu întrebări şi răspunsuri pesimiste, dar cu turnuri în care pâlpâie speranţa.
Poeta ne propune o lume, care deşi e brăzdată de frământări este creionată nu în culori terne cum ne-am aştepta ci în imagini vizuale imaginative care emană un epatant luciu intrinsec. De fapt creaţia ei se susţine pe eşafodajul cromaticului în toate formele lui. Una dintre acestea este floralul, în care realul şi irealul se înterpătrund armonios. Un Dimitrie Anghel în transpunerea secolului XXI, reîntrupând pastelul grădinii.
Cuprinde de asemenea într-un avânt nestăvilit ca elemente de construcţie simboluri fundamentale: ploi, văpăi, luturi, cer, recte apă, foc, pământ, aer.
Maestră incontestabilă la antiteze lirice şi erotice alternează tonurile înduioşătoare cu marasmul într-o atracţie a opusurilor culminând cu armonia contrariilor. Paşii sufletului se îndreaptă spre chemarea mării. Proiectat pe ecranul ei supreme -aleanul atinge cote unice. Purtaţi de nori, valuri şi iubiri albe infinite o găsim închisă în cercul simbolurilor înălţând rotocoale de metafore.
Prin “răbdare şi smerenie” devine o pepinieră de porumbei şi slove răscolind tezaurul de înţelepciune. În versuri tipic de primăvară, când tot ce vieţuieşte este cuprins de febra lui Eros, cu glas neînduplecat de duios, ne orbeşte cu metafore ce străbat trupul poeziei: “renaşte Prometei”, “ora neîncepută”, “pielea se răscoală”, inundându-ne cu suav într-o ploaie de simboluri delicate.
Revenind la tema iubirii, conştiinţa poetică se descoperă adânc, fără jumătăţi de măsură, fără compromisuri: „Eliberează zborul, unind singurătăţi”. Expresia erosului căreia i se abandonează (nu importă dacă este închipuită sau trăită, retorică sau palpabilă) reuşeşte să întregească un patos suis generis. În ceea ce priveşte mijloacele de exprimare, deşi stăpâneşte versificaţia în formă fixă, ne-a demonstrat că se poate scutura oricând de încorsetările prozodiei - prin gimnastici pline de aplomb.
Departe de a fi artificială sau ostentativă, deseori cultivă totuşi propensiunea pentru cuvinte preţioase dar numai din dorinţa de a dilata universul lexicului poetic. O poeta care convinge şi care ne dovedeşte că talentul şi rafinamentul literar îi orbitează orizonturile.
Printr-o exacerbare a eului liric până la dimensiuni incomensurabile: ocean nescris, între copaci şi mare, între planete – se simte nevoia unei evadări din lumesc, o detaşare necondiţionată de coordonatele materiale care se află în oricare dintre noi (“Între picături de veac”). Eterna mare deschide infinitul “dorului nevindecat” într-o înflăcărată poezie de dragoste care adună într-un mix liric remarcabil nostalgii, speranţe, dorinţe, aşteptări, simţindu-se suflul îndrăgostitei în “braţe tânjitoare”, “roze îmbujorate”.
Dizertaţiile pe arenele anotimpurilor, cu dezertări în lumea rimelor, abisuri de ocean, nemărginiri magice, strălucesc de simboluri grele. Este o dovadă că “toamna brumărie” îşi poate însuşi înflorirea celebrând prin metafore şi adânci simţiri. Glasul interior reverberează ecoul învăpăiatelor căutări.
Este de admirat deschiderea la stiluri şi teme diverse. Nu cade în manierism desuet şi derulează imagini pestriţe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu