Sunt amintiri

Cu norii mei îţi fac ninsoare ca să ştii

că totu-i trecător cum aburii se duc,

tot ce rămâne-n noi din zbaterile mii

sunt amintiri ce stau în umbrele de nuc.

Din umbra mea îţi fac o ploaie să mă simţi

ca florile de tei din primăveri ce pier

şi lasă-n urma lor un clinchet de arginţi,

sunt amintiri ce stau sub drugile de fier.

Din mângâieri îţi fac o salbă şi-ţi presar

petale peste trup, să nu mă uiţi nicicând,

din tot ce am avut aşez pe un quasar

cuvinte şi tăceri trecute rând pe rând.

Din urme pe nisip un pod pe mare-ţi fac,

din pieptul tău mai smulg un jucăuş delfin,

o scoică-ţi voi lăsa, mă-nchid în ea şi tac:

n-am voie să iubesc şi plec să mor puţin...