Dragostea e...

Dragostea e o cireaşă, când se-apropie de tort,

Se-nfioară când e mută frişca în al ei suport.

Sâmburele mai strănută în arome de migdale,

Nu prea ştii în care coajă stau seminţele amare.

Dragostea e o zambilă, când e bulbul pârguit

În pământul primăverii, pe sub gene frăgezit.

Din sărutul cu zăpada mugurii îşi iau culoarea,

Nu prea ştii când ofilirea îi grăbeşte-n moarte floarea.

Dragostea e o chitară, când pe strune pana ei

Pune farmece-n acorduri şi la ţărm ridică zmei.

Uneori se rupe-o coardă şi în lacrimi cheia sol

Nu o vezi că se îneacă şi mai cântă doar bemol.

Dragostea e diamantul şlefuit de bijutier

Cu ardoarea şi lumina inimii cu ochi de cer.

Nu ştii dacă strălucirea ţi se dăruie-ndeajuns,

Ori dispare în pădurea tainică, de nepătruns.

Dragostea e simfonie, între inimi legământ,

Armonie de pasteluri, sunete şi un cuvânt.

Nu ştii când e anotimpul pentru menuet sau lied,

Afli doar când e allegro sângele, şi eşti candid.

..............................................................................

Dragostea e un picamăr, sfredelindu-mi inima

Când iubesc fără speranţa că te poate invada.