... de apocalipsă

Să ne-ntâlnim, iubire, la sfârşit,

Când azurul se răstoarnă-n noi,

Iar în pământ vuieşte răscolit

Un passo doble fără pas în doi.

Să ne vedem prin ochii înmuguriţi

De roze parfumate sub nămeţi,

Să ne înscriem în tăceri, cuminţi,

Şi trupurilor să le fim drumeţi.

Să ne-auzim în glasul cristalin

De clopoţei sunând perechi,

Tu să mă chemi şi eu să tot îţi vin

Cu rostiri suave la urechi.

Să ne îmbrăţişăm final... sau nu...

Te caut peste-apocalipsă

Să îţi şoptesc atâta doar, că tu,

Dacă nu eşti, inima mi-e lipsă!