Te-am întrupat

Te-am întrupat în zarea mea albastră
Să-mi luminezi în zorii zilei chipul,
Să încălzeşti în marea mea nisipul,
Oriunde-aş fi să nu mă simt sihastră.

Te-am întrupat în cetina tot verde,
Unde uitări au fost cândva uitate,
Unde sperări mai pot a fi sperate
Şi iernile-n pustiuri s-ar mai pierde,

Te-am întrupat de aur o gutuie
Să te privesc în mistuirea iernii
Şi-aroma ei să-mi dea, atunci când nu e,
Parfumul tău în coaja-mi rece-a cărnii.
Te-aş întrupa să-mi fii de-argint statuie
Să-ţi dau viaţă-n orice fapt al serii.

 Fântâni de gând prin uni... vers
Antologia Esenţelor - 2012