gimnastici - plecare

ţi-am dat bucăţi din suflet
le-ai aruncat
sau poate doar cu ele te-ai jucat

ţi-am dat mirarea ochilor mei
ţi-am sfredelit adâncul sufletului
să pot găsi un licăr de speranţă

speranţă că ce? întrebi

adie un vânt uşor
mai spre est e un norişor

nu mă vând
mă aştern iarbă sub tălpile tale
şi te chem în fiecare zori de ziua
să ţi le sărut cu rouă

nu mă vând
fiecare ceas naşte cuvinte pentru tine
ţi-am trimis toate monologurile
în cale ice-bergul a zădărnicit paşii
am fredonat împreună titanicul lui Celine
cu braţele fluturând
izbitura ne-a propulsat înapoi
în oceanul de gheaţă al tristeţii
acum e rândul meu să te las în plutire

plec eu

peste veac
netrăita iubire
va fi piesă preţioasă de muzeu

să n-o vinzi