știi cât de greu este să pătrunzi un templu:
capcane, păianjeni, balauri cu șapte capete,
mlaștini, trepte înșelătoare și, într-un sus nevăzut,
o privire mereu hlizită;
toate acestea te împiedică să ajungi la statuie,
soclul înalt până la buza cerului o ridică dincolo de azur
cu incizii fine, de chirurg plastician,
care poate ridica obrajii virginelor și nurii doamnelor trecute,
punct cu punct, cu răbdarea pictorului în fața pânzei albe,
pătrunzi calcarele groase către statuie
cu precizia derulării secundelor
deții simplitatea maestrului care șuieră trei înjurături printre dinți,
privește sec peste umăr și nu se lasă tulburat de un cutremur
ca un sculptor care își iubește dalta mai mult decât amanta
știi că te-ai înhămat la o lucrare imposibil de realizat;
asta te incită și înlături barieră după barieră,
ai reușit să-mi fisurezi statuia din capătul pieptului;
pe cât de dureroasă, pe atât de plăcută,
unda de șoc a creat fante în pereții groși,
acum pătrunde un soi de miros de fân cosit,
mi-am rătăcit o clipă irișii în sforile unui zmeu de-i spune curcubeu
capcane, păianjeni, balauri cu șapte capete,
mlaștini, trepte înșelătoare și, într-un sus nevăzut,
o privire mereu hlizită;
toate acestea te împiedică să ajungi la statuie,
soclul înalt până la buza cerului o ridică dincolo de azur
cu incizii fine, de chirurg plastician,
care poate ridica obrajii virginelor și nurii doamnelor trecute,
punct cu punct, cu răbdarea pictorului în fața pânzei albe,
pătrunzi calcarele groase către statuie
cu precizia derulării secundelor
deții simplitatea maestrului care șuieră trei înjurături printre dinți,
privește sec peste umăr și nu se lasă tulburat de un cutremur
ca un sculptor care își iubește dalta mai mult decât amanta
știi că te-ai înhămat la o lucrare imposibil de realizat;
asta te incită și înlături barieră după barieră,
ai reușit să-mi fisurezi statuia din capătul pieptului;
pe cât de dureroasă, pe atât de plăcută,
unda de șoc a creat fante în pereții groși,
acum pătrunde un soi de miros de fân cosit,
mi-am rătăcit o clipă irișii în sforile unui zmeu de-i spune curcubeu
nu
știam că-mi voi iubi durerea mai mult decât
statuia
așa că, te rog să-ți duci lucrarea la bun sfârșit:
nu lăsa șantierul în lucru pe termen nelimitat,
vreau să faci praf din statuia mea, apoi să luăm barca
să-l împrăștiem ca pe cenușa morților dragi
în Marea Neagră, la gura de vărsare a Dunării albastre
ar fi nevoie de o implozie, cu artificii, pentru soclu
spațiul rămas trebuie ocupat cu bibliotecile în aer liber
de care m-am lepădat cât am ridicat statuie
așa că, te rog să-ți duci lucrarea la bun sfârșit:
nu lăsa șantierul în lucru pe termen nelimitat,
vreau să faci praf din statuia mea, apoi să luăm barca
să-l împrăștiem ca pe cenușa morților dragi
în Marea Neagră, la gura de vărsare a Dunării albastre
ar fi nevoie de o implozie, cu artificii, pentru soclu
spațiul rămas trebuie ocupat cu bibliotecile în aer liber
de care m-am lepădat cât am ridicat statuie
