gimnastici - aşteptările

am numărat până acum secundele
de când ai plecat
fiecare ticăit îmi şoptea despre bătăile inimii tale
am numărat stelele
în fiecare ţi-am zărit lumina aceea din ochi în care îmi plăcea să mă pierd
cu fiecare adiere prin florile de castan
te-am strâns la piept...

te înţeleg de ce nu vii
se întâmplă că ne iubim mai mult aşa
distanţele ne-au apropiat atât de mult
încât nu mai există graniţe
eu adorm cu tine
tu te trezeşti cu mine

nu ştiu cum fac
dar toate ploile mă găsesc pe drum
nici nu ştiu unde merg
nu mai port demult umbrela cu mine
să plouă
torţele mai au nevoie şi de pompieri

am aflat că nu-mi mai amintesc unde locuieşti
eşti mereu în mintea mea

să număr şi picăturile de ploaie?