Duet de toamnă

Să nu m-alungi, sunt toamna ta

cu zori senini şi vinuri vechi,

Cu musturi dulci te-oi îmbăta

şi pe alei ne-om fi perechi,

                        cândva, cândva...

Să nu îmi pleci, eşti toamna mea

cu arămiu în frunze verzi

În rochii lungi m-or îmbrăca

să mă cunoşti, de nu mă pierzi

                        pe undeva...

Să nu mă uiţi când toamna vrea

mărunte ploi în menuet,

Cu roşu măr pe buza ta

allegro dans într-un duet

                       când se-ntomna...

În hainele de curcubeie

aş vrea să fim frunze în vii,

Să-mi fii Adam, să-ţi fiu femeie,

Hai să ne fim toamne târzii,

                      cu licăriri de zeie!

 Fântâni de gând prin uni... vers
Antologia Esenţelor - 2012