Rondel pe bicicletă

Consultă-mă la bicicletă

În zale-atent, minuţios,

Cu niciun fel de amuletă

Nu am zburat silenţios.

De ţi-aş cânta o canţonetă,

Pica-va măr de sus în jos.

Consultă-mă la bicicletă

În zale-atent, minuţios...

Zadarnic iau cabrioletă

Nimic nu-mi e avantajos,

Rezultă doar o dramoletă

Despre frunzişul vârtejos.

Consultă-mă la bicicletă!

Cădeau în coastă norii

Cum deschidea umbrela! Era sexy!

Când te privea cădeau în coastă norii!

Asfaltul se topea sub vraja mării

Din ochii ei cu flacăra-n reflexii...

În părul tău se răsuceau memorii,

Cuvinte galopau cu noi direcţii

Când deschidea umbrela. Era sexy!

Cum te privea cădeau în coastă norii!

Te furnicau în degete atracţii

Cu mugurii-n culorile splendorii,

Te inundau mareele prin porii

Năvalnici, rătăciţi în peroraţii...

Cum deschidea umbrela! Era sexy!

Rondel în şomaj

Îmi bate-n uşă iarna cu tentă de şomaj,

Mi-alungă tumultoasa dorinţă din palat,

Rezist, am pieptul tare şi-o doză de curaj:

Mai urc pe trepte, încă, spre gândul ne-mpăcat.

Să nu îmi spui că toamna e frunza în picaj!

Am să te ţin departe, am nasul ofensat,

Îmi bate-n uşă iarna cu tentă de şomaj,

Mi-alungă tumultoasa dorinţă din palat.

Ca greierii mă tângui şi cad pe sub sondaj

Când pierd un an pe tuşă, cu zborul deturnat,

Nu am ştiut că muşchiul va creşte în penaj

Şi mi-a plecat năravul 'napoi, la dezvăţat.

Îmi bate-n uşă iarna cu tentă de şomaj!

Contabilizare

Vreau să te-nscriu într-o balanţă
Să te aşez într-un jurnal,
Iar în coloana de creanţă,
Din anotimpul tău vernal,

Să-mi facturezi cu eleganţă,
Când îţi plătesc sentimental,
Înscrieri lungi într-o balanţă
Prin ramurile de jurnal.

Între coloane de-aroganţă,
Cu inventare de banal,
Să rupem filă de chitanţă
Pân' la raportul anual,

Când te înscriu într-o balanţă…

Rondel cu vopseluri

Ne contopim ca ape în vopseluri:
Când eu sunt galbenă, tu eşti senin,
Când tu eşti verde, eu îţi sunt carmin,
Ne mai zărim prin fante şi creneluri.

Apoi ne punem tocului cerneluri,
Ne cufundăm în lacul opalin,
Ne contopim ca ape în vopseluri:
Când eu sunt galbenă tu eşti senin.

Atingere în vârfuri de peneluri
Când modelăm spirale-n caolin
Şi, iar, pierduţi în solul alcalin,
Ne regăsim pe scoarţe, în caneluri.

Ne contopim ca ape în vopseluri!