Colindul copacului

Un copăcel, de-ai fi, în floare,
I-aş cere ploii să îţi prindă
Pe ramuri câte-o sărbătoare
Şi-n orice frunză o colindă.

Parfumul tău ameţitor,
Când m-ar aduce la fereastră,
M-ar împleti pe trunchi uşor
Ca o liană alb-albastră.

De infinit, apoi, cuprinşi
Ne-am fi pe veci ca sărbători.
De primăveri mereu atinşi
Am naşte noi colindători.

 Fântâni de gând prin uni... vers
Antologia Esenţelor - 2012