9 iulie 2012

Soarele, vântul și gerul de Vasile Alecsandri

Trei calatori fantastici cutreiera pamântul:
Soarele splendid, gerul îngrozitor si vântul.

Unul da viata, altul da moarte, aparând,
Al treilea mângâie cu aripa-i, zburând.

Ei întâlnesc o fata, voioasa caprioara,
Ca soarele de vie, ca vântul de usoara.

Si-i zic: "Copila draga, alege din noi trei,
De vrei sa fii mireasa, pe care tu îl vrei!"

Românca le raspunde cu o vesela zâmbire:
"Sunt sprintena ca vântul, pe dânsu-l vreau de mire!"

"Cum? eu, lumina lumei! pe mine m-ai respins?
Am sa ma razbun la vara cu focul meu nestins."

"Cum? zice gerul aspru, m-ai departat pe mine?
Am sa înghet la iarna si inima din tine."

"Nu-mi pasa, mândre soare, de focu-ti arzator
Cât mi-a sufla în fata un vânt racoritor.

Nici de-al tau frig nu-mi pasa, o gerule de gheata,
 
Cât vântu-n mezul iernii nu mi-a sufla în fata."

8 iulie 2012

Val

De ce te mai caut prin stele
Când luna şopteşte-n aval?
De ce mai arunc peruzele
În vise cu singurul val?

Hai, vino şi adu-mi apusul
Sărutului meu răvăşit!
Hai, vino şi cântă-mi nespusul
Cuvântului meu copleşit!

Nu-mi spune s-aprind o făclie,
Stă jarul în pieptu-mi nestins.
Nu-mi spune că pleci în pustie,
Zăpezile nu m-au învins.

De ce nu te caut în marea
De toamne târzii şi de ploi?
De ce nu aşteaptă chemarea
Şi tristele veşti între noi?

Hai, mai vino cum ştii în amurg
Când luna te cântă-n caval!
Hai, mai vino când râuri îmi curg
Spre marea cu unicul val!

7 iulie 2012

Androgin

 "... nu am găsit nici pastila iluminării, nici a mântuirii. M-am găsit în schimb pe mine, cu propriile mele umbrişuri şi iluminişuri"



De nu ar fi lumina - umbra filistină
În contopire cu-ntunericul obscur,
Încolăcită ca Apep, dar anodină,
Numai pe sine s-ar zări jur împrejur;

Ar crede că-i atât de mare şi frumoasă
Şi-ar stăpâni cetăţile ca însuşi Seth,
S-ar aşeza pe-un tron, s-ar crede „cea aleasă”,
Doar plescăit şi morţi în cranii de Machbeth.

Ce bine că lumina încă e regină
Căci umbra, în mişcarea ei cadână,
O adiere-i sub lumina androgină
Cum se adapă ciutura dintr-o fântână.

Ce linişte-i când umbra filistină
E o cadână sub lumina androgină!

extrapolare

nu te hăituiesc atunci când arunci în mine cu adevăruri care dor
nu o fac nici atunci când îmi scanezi sufletul şi-l pui într-un chenar
deşi ştii că nu-mi plac încadrările

nu am ţinut la mine o hienă ci doar am îmblânzit-o pe cea care mi-a ieşit în cale
carnea mea conţine un antidot, îl folosesc în autoapărare
hienele au o surpriză atunci când se apropie, un fel de electroşoc
nu am control asupra acestuia

ştiu doar că am o piatră vânătă învelită în foiţă de argint
deasupra vălul de mătase roşie
ţin în mână o pană de porumbel
am în păr busuioc şi beau apă neîncepută, noaptea la vatra focului
dimineaţă îmi caut sclipirile în boabe de rouă pe frunză de lotus
apoi fac înconjorul infinitului verificând prezenţa fiecărui vis
noaptea picăturile de chihlimbar îşi urmează cursul firesc în aval
vântul a zămislit lumina punând echilibru între ficţiune şi realitate

închipuirile mele sunt doar extrapolări asupra imaginilor din viitor

nu-ţi voi fura poveştile niciodată
sunt mult prea ocupată să o trăiesc pe-a mea
mă simt liberă ca florile de câmp
însetată ca un bărăgan în arşiţă

apoi trec prin faţa oglinzii şi observ doar un buchet ofilit de tandafiri roz
rămaşi să contemple trecutul în fiorduri pictate în ulei pe ţesătură de in

5 iulie 2012

Roşu trandafir

Vii din nou târziu, pierdut ca un zefir,
O mângâiere ca mătasea ploii
Să dezveleşti uşor zăpada foii,
Să-mi aşezi în palme roşu trandafir.

Iar plec şi-mi este prea devreme pasul.
Timid clipeşti ca fluturii albaştri,
Spirale verzi sculptate-s în pilaştri,
Te uită cum se-opreşte-n loc şi ceasul,

Dispar pădurile-ntre noi şi-i tristă
O armonie-n roşul din petale
Cu alb de nor din pătura celestă.

Firave-mi ies cuvintele din zale
Şi prind a mă-ntreba dacă există
Din ochii mei spre ochii tăi o cale.

28 iunie 2012

Azi nu iubesc

Azi nu iubesc! Ce plictiseală!
Un somn uşor mi-am cumpărat,
M-am îmbrăcat în fandoseală
Şi-un evantai de apărat.

Ce cald îmi e de oboseală!
Să nu mă chemi, te-am colorat.
Azi nu iubesc!  Ce plictiseală!
Un somn uşor mi-am cumpărat.


În glas de vânt e-aeriseală
Copacii blonzi au numărat
Mii de omizi - agoniseală,
S-a ispravit Verde-mpărat.
Azi nu iubesc, de plictiseală.

26 iunie 2012

Rochia roşie – fotografie

Vezi că ţi-am luat cu împrumut rochia aceea roşie
de mătase cu decolteu generos...
ţi-am luat şi iubiţii
nu m-a ştiut nimeni, m-am rezumat la oglinda mea
rochia nu ai purtat-o, iar iubiţii i-ai părăsit mereu pentru Poezie
cred că Poezia e ca rochia: pui în ea istorii sentimentale,
prăpăstii şi înalturi,
furtuni şi răsărituri
şi... pufff
suflă un vânticel şi rămâi goală
ori te agăţi în trandafirii aceia roşii pe care ţi-i tot vâr sub nas
tu pleci şi în urma ta firul se deşiră
crezi că vin iubiţii tăi să facă ghem din firul ei?
nu, nu, nu...
ei vor sta înaintea ta holbându-se la nurii tăi
care se dezgolesc la fiecare pas...
daa... Poezia e ca ei: te priveşte doar când te dezgoleşti
şi laşi în ea mere verzi, mere roşii
trandafiri galbeni şi fluturi albaştrii,
apoi te părăseşte şi mereu vine alta, devoratoare
nu-i aşa că numai când ţâşnesc din pieptul tău cuvintele
şi le aşezi ca o gheişă la ritualul ceaiului
abia atunci simţi că ai purtat zece rochii roşii de mătase
şi te-ai iubit cu zece şeici arabi nestăviliţi?

Numai atunci poţi să fii senin - verzuie...

21 iunie 2012

dor


Închiriez veche iubire
Pân’la toamnă, într-o seară,
Ofer bonus o amintire
Din, fierbinte, fosta vară.

Nu-i vreme-n sezonul acesta
Îmi ţin sentimentele-n cui,
Nu-i timpul de dansuri şi basta,
Dar nu pot să dau orişicui.

Tu vino curând la un casting
Să ai un piept cât o mare,
N-am arme de foc pentru hunting
Am jar, scânteie şi sare.

Ca vântul s-adii peste câmpuri,
Să vii cu valsul de fluturi,
Din galbene seve de sâmburi
Pulberi de-azur să te scuturi.

Să nu-mi ţii iubirea-n acvariu!
Semnez, parafez – unison.
S-alegem o stea-n Planetariu,
Condiţii sine qua non:

O mare adâncă, departe,
Senin – verzuie şi are
Nevoie de-o inimă foarte
Cu jar, scânteie şi sare...

19 iunie 2012

Femeia mirări...

Poeme ucise ce-aşteaptă extazul
Trăind agonii în stihii fără sens;
Şi îngeri, şi demoni recheamă talazul
Când drumul cu roze arată nonsens.

Mirajul enigmei îşi duce cu dorul
Copaci de iubire din sfinte-amintiri,
Tăceri istovite, pe buze izvorul,
Spirale cu visul pierdut în plutiri.

Ce umbre albastre cătându-şi stăpânul,
El vinde, adesea, doar fum şi uitări!
Verzui începuturi le fură hapsânul
Privind peste umăr gingaşe mirări.

Carmin se dezbracă, pe câmpul cu macii
Dorinţe mocnite se mistuie-n van;
Salcâmii se pleacă şi-n râu vârcolacii
Străbat pustiindu-mi un zbor diafan.

Adesea răscoală cireşii în floare!
De ce îi răsfiră vântosul în zări?
Să ningă zănatec femeia mirare!
Să ningă albastru femeia mirări!

8 iunie 2012

Pe buze iasomii


Iubite, visul tău cel drag s-a împlinit
Când ochi în ochi dorinţa aseară ne-am privit
În noaptea de magie, plină de mister,
S-a risipit sub lună amorul efemer...

Sălbatica din mine... dusă pe câmpii
M-ai prins timid de mână, gingaşul meu shawnee;
Pe caii albi în zbor m-ai scos din matca mea
Şi ai şoptit fierbinte: „aştepţi pe cineva?”

M-ai strâns uşor spre tine, pe buze iasomii,
M-ai stăpânit cu trupul şi ai cerut copii,
Mă-mpresurai uşor sub florile de tei
Şi-atunci credeam că suntem pe cer ca nişte zmei...

Din pieptul tău ieşeau albi inorogi cuminţi,
Pe sâni flori de salcâm... „iubito, şi tu simţi?”
Ai trezit la viaţă, din trupul meu, femeia
Şi răstignit de doruri mi-ai aprins scânteia.

Pierdut în mine timpul s-a disipat fior
Şi am zburat pe aripi de munte cu-n condor,
Înlănţuiţi prin cupe de orhidee – mii
Ne-am pierdut frumoşi prin roze simfonii.

În ochii tăi luceau picuri de lumină,
Ca fulgul mă simţeam şi mă credeam divină...
Ce linişte-i la tine... pe buze iasomii,
Suntem într-o spirală: „iubite, când mai vii?”

21 mai 2012

De liliac - parfum

Printre stele se mai aud ghitare...
Târziu, în luna mai, sunt fericită
Când, liliacul, a dat în floare
Şi dimineaţa îmi e înflorită...

Dacă mă laşi să te mai ţin de mână:
Şi suferinţele din ochii tăi îmi dai,
Aş vrea să fac din viaţa ta hapsână
De liliac ghirlande, în luna mai...

În lumea ta să-mi faci un loc, să intru,
Îţi bat la porţile închise an de an,
În viaţa mea eşti unic, eu sunt pentru
Ploi de liliac pe frunte de castan.

De nu ne-atingem ca Adam şi Eva
Aş vrea să ştii că de pe întreg pământ
Eu te iubesc precum iubeşte seva
De liliac - parfumul, în maiul sfânt...

29 februarie 2012

echilibru

                                                
dacă aş fi rămas încătuşată
ştiu sigur că mi-aş fi istovit ochii
până mi-ar fi crescut unghii din ei
să pot zgâria orice privire
s-ar fi încumetat să se oprească
pe aleea mea desfrunzită


dacă las un semn pe cătuşe
apoi le arunc în mare
ea mă înghite cu totul
şi sfârşesc în gura unei balene
învăţând să-i număr coastele


dacă voi chema toate narcisele
voi face o cunună pasului descătuşat
să te privesc prin ea cum stai
în umbrele viorilor
şlefuind cuburi de gheaţă
cu degete fierbinţi
ca un sculptor fără daltă
ascuns între fiare contorsionate




diferenţa este că îţi scriam doar ţie
fără dorinţa de a împărţi bucurii peste lumi
(excepţie rarele momente de apărare)
chiar dacă era la vedere
dar ce cale este astăzi ascunsă privirilor?
ochi şi urechi au până şi picăturile de apă


de acum nu te voi mai căuta
să nu-ţi mai tulbur orizontul
spre care priveam cu nesaţ toate acuarelele
ascultam abandonându-mă toate notele
şi citeam, frunză tremurând, toate slovele


de acum îmi voi relua vechiul obicei:
mă voi risipi croşetându-mi batiste
din dantelă înmuiată în parfum de liliac
şi-mi voi face o colecţie impesionantă
de ghiocei


tu ştii că prefer gri-ul
nu, nu cenuşiu, gri, gri de la argintiu
nu, nu e banal
e doar echilibrul
dintre alb şi negru

26 februarie 2012

Roz

Odinioară mi-ai dat zambila albastră,
A rămas de atunci stingheră-n fereastră:
Călător clandestin. Ai ştiut să mă crezi,
Mi-a fost drag să te am ghiocel în zăpezi.

N-am ştiut pân-acum să încânt primăveri,
O Fata Morgana cu furtuni în păreri,
Prea pierdută în spaţii fără soare şi ploi
Eram râul secat, doar prundişuri şi sloi.

Tu, profesor distins; eu, elevă ţi-am fost,
Sălbatică fire, nu-mi găseam nici un rost.
Cu tandreţe şi blând mă-nvăţai  „a iubi”,
Să conjug dintre nori,  simplu, verbul „a fi”.

Corăbier pe mare, eu la mal aşteptam,
Papiruşi de dor fluturi mov croşetam.
Anulate zboruri, le păstram pentru doi,
Mă-ntrebam când e luna aprinsă de noi.

Odinioară mi-ai dat zambila albastră,
Am sădit-o-n ghiveci, se-ofilea în glastră.
Din cer se iveşte zbor înalt, verde coz,
Priveşte zambila: de acum va fi roz.

24 februarie 2012

21 februarie 2012

a venit...

...sfarsitul
si simt cum incepe infinitul




Un sunet prelung de chitară
mai plânge sfârşit la-nceput,
să-ndiguiesc ce-o să doară,
să pot uita ce-a durut.

Să vină moartea şi noaptea şi iarna!
Am să le spun o vorbă, de duh,
să spumege gura lumii, ahh, bogata...
le-arunc pe toate cu silă-n văzduh!

Nimic nu-mi stă-n cale,
sunt viscol spre tine
şi când te-ajung mă topesc infinit
acum voi afla dacă drumul meu ţine
spre plus, spre minus ori spre zenit...

pereţii

Ţi-am spus de atâtea ori să pui lacăte pereţilor când pleci,
îi laşi să se adune la colţuri ticluind comploturi
împotriva gândurilor mele
îşi împreună mâinile pe burţi
şi rotesc degetele mari
în jurul minţii mele
apoi chicotesc
nu mi-ai lăsat nici scara
aş fi urcat la cutia ascunsă de bunica
atunci când avea surprize
să-şi primească nepoţii cu zâmbet cald...............

16 ianuarie 2012

Croşetă

Mi-am păstrat în mânecă rezervă de secunde
pe care să le duc în parcul de odinioară;
ştiu că acolo coboară liniştea în suflet
şi împleteşte crochiuri de lumină,
cum firul de macrame 
se lasă tolănit de croşetă..

Acolo mă întind liană pe bordura
de care se anină în zbatere molcomă
cuvintele pierdute în clipociri leneşe;
îmi plimb degetele pe luciul apei,
legăn un picior pe coamă dantelată
şi mă las mângâiată de adierea
care mlădie salcia până la mine..

Ascult..

Liniştea de care mă agăţ se croşetează pe fire de gene 
şi arunc din colecţia de gânduri
scrumul rămas prin labirintul mult prea tocit,
în ideea că primăvara nu poate intra
primenită cu pantofii de lac în pulberi învechite..

Aşa despletită, pe firul ierbii
inundat de haosul ce curge din vene
până la buza podului ştiu că eşti la capătul lui
şi măsori timpul cu paşi mărunţi
aruncând, uneori, peste umar, cu duioasă privire,
o nostalgie, ca unic semn..

Aud..







15 ianuarie 2012

Pribegie

De ce-ai ales un drum printre aştrii goi şi reci?
De ce-mi trimiţi scrisori în plicuri goale, seci?
De ce mă laşi robită de patimi şi iubire?
De ce nu crezi în paşii ce duc spre împlinire?

Plimb degete nătânge peste imagini dragi,
Îţi mângâi buzele, lipsite de ai mei fragi,
În ochii tăi mereu văd albă - nemurirea
Şi nu-nţeleg cum faci, apari de nicăirea..

Oricât aş încerca să te alung din mine
Un imposibil gest, un gând ce te aţine:
Eşti învelişul cald al sufletului rece
Şi împietrit în ani de aşteptări pribege.

Unde să plec prin lume dacă în tine-am casă?
Pot să merg niciunde cu dorul ce m-apasă,
Cum să mai curgă râul prin stâncile pustii,
Cum să răsară luna în nopţi dacă nu vii..?

15 decembrie 2011

Nud




Îmi stă Sisif pe braţe şi fluieră hai-hui,
Îmi cere mângâiere şi mă priveşte şui
Când mă opresc în gară să caut trenul lui.
Aş vrea să îl trimit într-o vacanţă lungă,
În palme nu mai ţin zbor diafan, ci stâncă.

În sacul peticit cu bolovani tociţi
Mai duc în spate azi, pe umerii striviţi
Poveri cât Munţii Alpi, iar voi, când mă priviţi
Zăriţi doar ce v-arăt prin masca mea de sticlă,
Deşi sunt doar o frunză prin ceaţa ca o pâclă.

Am chip schimonosit, nu mă privi în faţă
Mi-e carnea despicată, nu-mi trebuie povaţă
Şi-n fiecare zi îmi vând bucăţi din viaţă.
Pe străzi întunecate copacii goi mă dor,
Secundele-aşteptate se scurg din nor în nor.

Eu nu visez la astre, nu caut bogăţii
Am o nevoie simplă: doar dragul inimii.
Mă-ndrept către altare, nu torc filosofii,
Mai urc încă o treaptă, nu-i cale de întors
În urmă, putred, lemnul ţâşnea venin abscons.

Cuvintele prea surde azi nu le mai aud,
Priviri păienjenite îmi ţin obrazul ud.
Când am Sisif pe braţe în suflet mi-este nud...

3.12.2011

9 decembrie 2011

Prezenţa ta


Vântul are magia jocului
mâinilor tale în părul meu

soarele se lipeşte în fibre
şi-ţi simt căldura

norii îţi poartă melancoliile
de albastru metalizat
transformându-le în furtunile mele

pe covorul de flori,
în grădina plină de culori
văd ochii tăi zâmbind

foşnetul copacilor poartă în ei
melodia ta

peste toate
atingeri de mătase albă
domolesc nerăbdarea aşteptărilor lungi



4.09.2011

30 noiembrie 2011

Pas încătuşat

Inspir adânc lumina felinarelor
în aerul calm al toamnei târzii
să pun stăvilare şuvoaielor
ce stau să spargă ziduri sub pleoape.

În piept un dor greu cât o muncă sisifică
se duelează cu prospeţimea aerului
tânjind la firul ierbii încă verde.

Expir.

Zadarnic!

Nici o fărâmă n-ar îndrăzni să iasă
are sălaş cald pe harta inimii.
Toate dantelăriile se derulează
fără noimă în fire de tort
ameţind pe cărări întortocheate.

Brrrrrrrr.

Doar maşini, doar viteze,
ce destinaţii au în graba lor?

Străzile goale se înghesuie la sânul meu
să-şi ia bucăţi de foc,
băncile aşteaptă,
ele mă cunosc cel mai bine
în fiecare iarnă sunt unicul pasager
scrijelind în lemnul moale
tăcerile.

Mi-a rămas doar să aflu
dacă acolo unde-i sfârşitul
începe infinitul.

27 noiembrie 2011

Aşa sunt eu

Aşa sunt eu: azi veselă, iar mâine tristă,
Aşa cum clown-ul are jumătăţi pe chip,
Nu îmi doresc nicicum să fiu artistă
Aici e locul meu în care pot să ţip.

Nu mi-a plăcut nicicând la circ să merg
Şi dac-am fost târâtă-am stat şi-am plâns,
Căci dincolo de chipul doi sageţile converg,
Un clown doar deznădejde-n fire-a strâns. 


25.08.2011

Cum?

Cum să fac să mă opresc?
Dacă inima-i vioară
Port în ea o floare rară
Cum să fac să nu iubesc?

Cum să ştiu să nu doresc?
Dacă liniştea nu vine
Porţile închise-şi ţine
Cum ştiu lacrimi să opresc?

Cu să nu mai văd nimic?
Dacă oriunde privesc
Eu tot ochii lui găsesc
Cum să cred că e alnic?

Cum să-ncerc să nu vibrez?
Când prin roua dimineţii
Îi dă glas, lumină vieţii
Cum să-ncerc să nu visez?

Cum să pot să nu aud?
Dacă dulcele lui glas
Mă poartă ca un atlas
Cum să pot să mă ascund?

Cum să nu simt adiere?
Dacă mâinile lui fine
Mângâie acorduri line
Cum să nu simt o plăcere?

Cum să pot opri cascada?
Când aşteaptă râu setos
Şi la malul lui prundos
Cum să nu îi văd arcada?

16.08.2011

Globul de cristal

Vreau să vină călăul
să-mi zdrobească bulbii ochilor
pentru îndrăzneala de a te fi privit,
pentru a răzbuna, în sfârşit, durerea
pricinuită lui Mahavira când a îndrăznit
a privi pe fecioara Navamalika...

Să vină călăul să-mi sfâşie carnea
pentru cutezanţa de a te fi atins vreodată,
să-mi smulgă limba
căci te-am sărutat cu foc,
să-mi cresteze venele...
prin ele au trecut mii de fiori
de când am aflat de tine,
să se reverse peste lume
îmbrăcând asfinţiturile
în veşminte roşii
ca lotusul...

Să-mi cresteze pieptul,
să-mi scoată globul de cristal
(ce greu mă apasă globul meu de cristal)
să-l arunce, să lovească munţii şi stâncile cu el
pentru ca să ieşi de acolo, în sfârşit,
să ieşi odată din globul de cristal,
să fii liber, să respiri, să stai în natură,
la munte, sub brazi înalţi,
pe covor de frunze,
chemând lupii
sub clar de lună...

Abia atunci, boabele de rouă din sufletul meu,
(singurele daruri ce mi s-au dat la naştere)
să-ţi fie apa ce-ţi limpezeşte ochii
dimineaţa...





01.08.2011

25 noiembrie 2011

I forgot what to do to fit the mould

 
dupa cate am auzit, am ramas surda
dupa cate am vazut, am ramas oarba
dupa cat am strigat, am ramas muta
dupa cat am visat, am ramas fara dorinta
buretele e plin.
am rasturnat paharul neincapator.
toate normele sunt la locul lor.
zugravii nu cunosc arta seductiei,
picteaza naiv in suburbii...

18 noiembrie 2011

eşti fericită? - eşti vinovată!

deşi eram tristeţe
că-n loc de mâna-ţi caldă
ţineam taste răzleţe
şi-n loc de ochii-ţi limpezi
priveam ecran-şaradă,
când a intrat pe uşă,
deşi nu-i stă în fire,
a observat o tuşă -
lumină şi iubire;
mi-a spus: "eşti vinovată
în privire!";
chiar şi un mânz neliniştit,
deşi nu-i stă în fire,
a observat, de bun venit:
"ai prins în ochi lucire",
mi-a spus, "eşti fericită
în privire!"

12.07.2011

Pentru mâinile tale



Nu-s nevoi de atingeri carnale
căutările mele de tine
ci nevoia de a-ţi plânge în palme
perle
ca plată pentru serenadele
primite în dar
cu dorul hoinar
de la tine
printre copacii de sub fereastra mea
de la care te urmăream prin noapte
luminat de felinare cadenţate
şi prindeam notele purtate
de fiecare frunză
construind scara pe care
eu coboram şi tu urcai...

Lacrimi îmi săpau atunci obrajii
care-ţi cereau mângâierea
pentru fiecare clipă
în care ziduri interpuse
îmi furau bucuria de a mă învălui
în primăvara ta,
de a-ţi venera mâinile
ce împleteau spre infinit
comorile de rime
înfiorate în tainic susur de izvor. 

3.07.2011

13 noiembrie 2011

La multi ani!

În noul an ce vine să-ţi împlineşti voinţa
de pace prin iubire,de asta ţi-e dorinţa!

Să ai parte de zâmbet în suflet şi în paşi,
rămâi cu dreptul cuget, tristeţi în urmă laşi!

Aşa cum azi te dărui cu blând cuvânt şi sincer
te rog să speri, să stărui că toamna-ţi va fi înger!

Pe la fereastră fie, mereu când o deschizi
să ai doar armonie, aşa cum tu răspunzi!

***
Cu vin, cu nuci şi mere coapte
ani mulţi să duci cu sănătate!
La muţi ani şi la muţi bani!

11 noiembrie 2011

lut

Nu vezi că-n mâinile tale
Sunt o bucată de lut?
Nu simţi că mi-e inima jale
Cerşind un simplu sărut?

Mai vino seara în cale
Când scriu cu drag al tău nume!
Nu vezi că-mi dispare din soare
Când pleci ca vântul în lume?

Şi ţărmul îmi pleacă din mare
Şi brazii cad spre câmpii...
Alungă verbul "plecare",
Învaţă doar să îmi vii!

Mai ţine în mâinile tale
Bucata asta de lut,
Şi pune-i florii petale
Cerşind un simplu sărut!

17 octombrie 2011

Vânt de iubire

Acum eşti cu mine
mă priveşti,
mi-e bine

îmi crestezi pe ţărm
linia singurătăţii
să nu uit
că braţele mele nu pot strânge
mai mult de o enigmă,
s-ar frânge
că ochii mei nu pot cuprinde
mai mult de o velă,
s-ar aprinde
îmi şopteşti prin adieri,
prin foste dureri
că nopţile sunt goale fără tine
picturi veline,
ar avea loc într-un chenar
amar
că plecările se întâmplă doar dimineaţa,
abia apoi coboară ceaţa

şi sunt neîntrerupte.


Din adâncul mării îţi aud degetele
picurând pe clapele inimii mele

şi totuşi valul atinge
ţărmul prea îndepărtat

tu nu laşi iubirile să crească în nori,

eu mă transform din aşteptări
în scoica ţărmului tău
să te zbaţi în mine
la infinit

 

15 octombrie 2011

Ce e sărutul...

Ce ideal măreţ un om mai poate avea
Când mai presus de-orice e însăşi dragostea?
Ce clipe mai neclipe trăind mai poţi simţi
Când nici pământ nici apă reale nu pot fi

Doar un sărut şi totul este neant şi vis
O mângâiere-aevea te-aruncă spre abis
Sărutul dragostei chiar timp şi nori dilată
Doar vis devine-atunci când teama se arată

Nu e iubire-aceasta, e doar o amăgire,
Căci ideal sau viaţă e numai plăsmuire.
Cât un sărut durează - dragostea-i de o clipă
Şi-apoi un suflet tandru poveste înfiripă...

10 octombrie 2011

pierderea

Se spune ca o pierdere e un avertisment.

Dar un avertisment nu e o pierdere.


Fericirea este atunci cand reusesti sa-ti repeti propriile greseli privindu-le cu detasare, razand de ele.

5 octombrie 2011

...uite...

în palma mea
ca o peruzea
linia vieţii e fermă

nu are o stemă
are paşi limpezi
ca izvoarele repezi

şi.. pe-ntomnate
caută şoapte

se uneşte cu linia inimii
îşi regăseşte o taină a firii

apoi croieşte drum
fără ceaţă şi fum

ridică stâncile
sub ele... petalele

suspendă morţile
dă iama în visele
pironite la păscut

demult...prea demult

4 septembrie 2011

Wave

                                      
Îmi cântă poveşti de iubire
Din seri japoneze de mai,
Din roua petalei safire
În palmele tale să ai.

Ochii-mi dansează-n lumina
Ce-o răspândeşte-al tău glas,
Adie vântu'-n grădina
Cireşului în pârg rămas.

Ridică-te Val şi-n petale
Vânt năpustit printre stânci,
Arome din coji de portocale
Amestecă dor-n ape adânci!

Recifuri strivite de-o mare
Ce-aşteaptă-n furtună un Val,
Din foame şi strigăt apare
Din larg, însetat, către mal.

Furtuna ridică talazuri
Uriaşe de spumă izbind
În mare! Ies aburi, ies aburi,
Fierbinte-i... şi tace zâmbind...

3 septembrie 2011

bariere

nu ştiu cum poţi zidi gânduri şi suflet,
sub ce lacăte le poţi zăvorâ?
toate barierele se risipesc,
fiindcă, în armonia lor,
gândurile
şi sufletul
au un singur drum, un singur ţel:
spre tine!