Un suflet încă viu

Când soarele tăcea pe-aripă de cocor

Raza lui cădea cu stropii unui nor,

Picurând pe frunza aramei din stejar.

Aşa ieşi din luturi o ciută, în brumar.

În pielea ca de lapte şi părul rubiniu

Cuprindea pădurea în pas uşor târziu,

Cu priviri plecate înspre infinit

Căuta seninul cu ochiul înăsprit.

Patru ursitoare în taină i-au lăsat

Patru anotimpuri în cufăr cu lăcat

Şi-o eternitate pierdută-n căutări

Cu visul rătăcit în veşnice-amânări.

În primăveri mustind de doruri în şirag

Îşi iubea străbunii cu ghiocei în prag,

Îi arătau că ruga se-nalţă către cer

Şi-un fir de grâu e crezul: „trăiesc, iubesc şi sper”.

În verile fierbinţi de amăgiri şi ploi

Credea în „cartea nunţii”, credea în vals în doi,

Iluzii aurite şi doar un vis avea:

Poveste de iubire cu Jim şi cu Vera.

Rodul verii-albastre – un pui de cerb cules

I-e toamnei bucuria şi răsărit în mers,

E zâmbet şi culoare, e curcubeu şi pace,

Cu dimineţi senine primăvara-ntoarce.

În arama toamnei sticleşte uneori

Gheara ei de gheaţă, a iernii, prin ninsori

Şi moare-n trup o vară născută prea târziu,

Rămâne căutarea şi-un suflet încă viu.

Lucrare de Nynna Vizireanu