Eşuare

Am încercat să plec de-atâtea ori,
să-ţi spun adio, să te las uitării,
să te ascund sub munţii de ninsori,
să te alung din mările visării.

Am încercat să-ţi las eliberarea
din unda călătoarei mele ierni,
şi să priveşti în ochi iubiri din zarea
din care să tot ceri şi să tot cerni.

Am încercat să-ţi fiu o liniştire
de ape zbuciumate şi-un pariu
am pus pe ultima îndrăgostire,
c-am s-o înec şi n-am să-ţi fiu.

Am încercat s-aşez abisurile-n noi,
cu stavila tristeţii să opresc
numărătoarea stropilor din ploi,
dar m-am oprit din goană... Nefiresc

Privirea mi se-ntoarce iar şi iar
spre tine, fără să-nţeleg şi cum
să fac să nu mai fie în zadar
atâtea flăcări mistuite, scrum.

Ucigător ca-n ultima uitare;
când dezertez e-o simplă eşuare...