Îmi bate-n uşă iarna cu tentă de
şomaj,
Mi-alungă tumultoasa dorinţă din
palat,
Rezist, am pieptul tare şi-o doză
de curaj:
Mai urc pe trepte, încă, spre
gândul ne-mpăcat.
Să nu îmi spui că toamna e frunza
în picaj!
Am să te ţin departe, am nasul
ofensat,
Îmi bate-n uşă iarna cu tentă de
şomaj,
Mi-alungă tumultoasa dorinţă din
palat.
Ca greierii mă tângui şi cad pe
sub sondaj
Când pierd un an pe tuşă, cu
zborul deturnat,
Nu am ştiut că muşchiul va creşte
în penaj
Şi mi-a plecat năravul 'napoi, la
dezvăţat.
Îmi bate-n uşă iarna cu tentă de
şomaj!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu