Balet pe valuri

De câte ori se-nchide noiembrie tresar

Pe ultima redută, în bătălii de vânt,

Semeţe crizanteme cad frânte la pământ

Şi marea naşte vulturi în coamă de-armăsar.

Nu mă lăsa! Mai prinde în ochiul din cuvânt

O lacrimă de lună cu stele din brumar

Şi-amanetează timp în colţ la cârciumar

Să ne iubim o toamnă-n tăcere de mormânt.

Îmi e de-ajuns privirea, cu ea mă pui pe jar,

Mă-nlănţui fără lanţuri, cu trupul m-ai înfrânt,

Mă risipesc noiane de frunze şi dispar

Într-un balet pe valuri, cu scoicile să-ţi cânt.

Cu braţe-nflăcărate mă recompui şi iar

Mă scoţi dintr-un infern,când o maree-ţi sunt...