Te spun uitării

Spun uitării să vină-n zori să-ţi dea

 ce ţi-a furat: cupa cu iubire

 ce ţi-a luat: zborul de  uimire

 să-ţi dea-napoi, flămândă, liniştea.

 Tu cheamă ploi, pune-le-n rotire

 deşertul meu de inimă şi-n ea

 să pui zăpezi de dor şi-n iarna grea

 misive roz - singura menire!

 Strig uitării să-ţi lase-un albatros

 cu marea lui şi podul unui vis,

 când primăveri am aruncat pe jos

 şi am pierdut Titanicul promis.

 De câte ori din largul furtunos

 am ancorat pe ţărmul interzis...