Dor nevindecat

Iubim fără iubire cu lacrimi de mister,
Ne-ntoarcem de pe mare în focul efemer
Năluci de-a lungul ploii sălăşuind pe-un pod
Şi strângem pe sub pleoape acelaşi episod.

Iluziile curg din cer cu-albastre vele,
Trimitem în abis cocori cu praf de stele,
În palme ţin solfegiul, pianul se abate
Şi tu mai strângi petale de roze-nsângerate.

Speranţele ne-adună delfinii piept în piept
E vina mea că doare şi încă mai aştept
Privirea ta să-mi cadă pe sâni, să mă-nfloreşti,
Cu râul tău, vâltoare, în mare să-ţi doreşti

Iubire fără taină în zbor de păpădii,
S-o-mbraci în strai de nufăr, în verde să îmi vii
Şi marea-n coama ei, cu pulsul înspumat,
Deschide infinitul  de dor nevindecat...